# Cum funcționează transferul de fișiere WebRTC

Source: https://help.strongfolder.com/ro/guides/how-webrtc-file-transfer-works/
Updated: 2026-11-05

> Transferul de fișiere WebRTC are trei etape. Un server de semnalizare face cunoștință între două browsere; STUN și ICE găsesc o cale prin routerele de acasă (NAT), iar dacă nu există o cale directă se trece la un server de releu TURN; apoi browserele deschid un canal de date criptat cu DTLS și transmit fișierul în bucăți, direct sau prin releu, fără să-l stocheze.

Transferul de fișiere WebRTC permite ca două browsere să-și trimită un fișier unul altuia fără
să-l încarce într-un spațiu de stocare în cloud. Sună simplu, dar internetul nu a fost construit
ca două calculatoare de acasă să se „sune” direct. Acest ghid explică pe înțelesul tuturor ce se
întâmplă de fapt — semnalizare, NAT, STUN, ICE, TURN, DTLS și canale de date — folosind
StrongFolder ca exemplu.

**Key facts**

- **WebRTC** este un standard de browser pentru conexiuni directe și criptate între două dispozitive; instrumentele de transfer de fișiere folosesc **canalele lui de date**.
- **Semnalizarea** face cunoștință între browsere; **STUN** și **ICE** găsesc o cale prin routere (**NAT**); un **releu TURN** retransmite traficul când nu există o cale directă.
- **Criptare:** fiecare canal de date folosește **DTLS** — WebRTC nu are un mod necriptat.
- StrongFolder folosește PeerJS peste WebRTC, un server de semnalizare StrongFolder, servere STUN publice (inclusiv ale Google) și propriile relee TURN. Fișierele nu sunt niciodată încărcate sau stocate pe un server StrongFolder.
- Fișierul circulă în bucăți de pe discul expeditorului pe discul destinatarului; expeditorul rămâne online.

## Ce este WebRTC?

[WebRTC](https://help.strongfolder.com/en/glossary/#webrtc) (Web Real-Time Communication) este un set de API-uri de browser și
de protocoale de rețea, standardizate de W3C și IETF, pentru conexiuni în timp real între
browsere. Chrome, Edge, Firefox, Safari și Opera îl acceptă toate. A fost creat pentru apeluri
video și vocale, dar are și **canale de date** care transportă orice date binare — exact ce este
un fișier.

Proprietatea esențială: odată stabilită o conexiune WebRTC, datele circulă **între cele două
capete**, nu într-un spațiu de stocare de pe un server. Asta face posibil
[transferul de fișiere P2P în browser](https://help.strongfolder.com/en/guides/p2p-file-transfer/).

## De ce nu se pot conecta pur și simplu două browsere?

Pentru că aproape niciun dispozitiv nu are propria adresă publică. Laptopul tău stă în spatele
unui router de acasă, al unui firewall de birou sau al rețelei unui operator mobil. Routerul
face [NAT](https://help.strongfolder.com/en/glossary/#nat) (Network Address Translation, traducerea adreselor de rețea): multe
dispozitive private împart o singură adresă IP publică, iar routerul lasă să intre doar traficul
care răspunde la ceva trimis din interior.

Așadar, două browsere au trei probleme înainte ca vreun fișier să poată circula:

1. Nu știu **cum să ajungă unul la altul** — niciunul nu știe că celălalt există.
2. Nu își știu **propria adresă publică** — doar pe cea privată, de tipul 192.168.1.20.
3. Routerele lor pot **bloca traficul de intrare nesolicitat**.

WebRTC rezolvă fiecare problemă cu un mecanism separat.

## Cum funcționează un transfer de fișiere WebRTC, pas cu pas?

Iată fluxul complet, de la clicul pe „partajează” până la ultimul octet:

```
 Sender browser                   Servers                      Recipient browser
 ──────────────                   ───────                      ─────────────────
 1. Choose files ──── metadata ──▶ Signaling server
                                        ◀──────── 2. Open link ────────
 3. Offer (SDP) ─────────────────▶ Signaling ──────────────────▶ Answer (SDP)
 4. Ask STUN "how do I look?" ─▶ STUN servers ◀─ Ask STUN "how do I look?"
 5. ICE candidates ◀─────────────▶ Signaling ◀──────────────────▶ ICE candidates
 6. ICE checks: try LAN → direct internet → TURN relay
 7. DTLS handshake ◀════════════ encrypted ═════════════════▶ DTLS handshake
 8. Data channel: file chunks ═══(direct or via TURN relay)══▶ written to disk
```

**Pașii 1–2 — Semnalizarea.** Expeditorul alege fișierele; serviciul înregistrează metadatele
necesare pentru link. Când destinatarul deschide linkul, ambele browsere sunt conectate la un
server de [semnalizare](https://help.strongfolder.com/en/glossary/#signaling). WebRTC nu definește cum funcționează semnalizarea;
StrongFolder folosește PeerJS cu propriul server de semnalizare.

**Pasul 3 — Oferta și răspunsul.** Un browser creează o **ofertă** în SDP (Session Description
Protocol): „Vreau un canal de date, iată amprenta mea de criptare și capacitățile mele.”
Celălalt răspunde cu un **răspuns**. Ambele trec prin serverul de semnalizare.

**Pasul 4 — STUN.** Fiecare browser întreabă un server [STUN](https://help.strongfolder.com/en/glossary/#stun): „de la ce
adresă și port mă vezi venind?” Răspunsul este adresa lui publică, așa cum a fost mapată de
router. Serverele STUN procesează o cerere minusculă și nicio dată din fișiere; StrongFolder
folosește servere STUN publice, inclusiv ale Google, și propriile servere.

**Pasul 5 — Candidații ICE.** Fiecare browser adună **candidați** — moduri posibile de a ajunge
la el: adresa din rețeaua locală (host), adresa publică aflată prin STUN (server-reflexive) și o
adresă pe un releu TURN (relayed). Ei își schimbă candidații prin semnalizare.

**Pasul 6 — Verificările de conectivitate.** [ICE](https://help.strongfolder.com/en/glossary/#ice) (Interactive Connectivity
Establishment) testează perechile de candidați și o alege pe cea mai bună care funcționează.
Dacă ambele dispozitive sunt în aceeași rețea Wi-Fi, câștigă o cale locală. Dacă routerele
permit, câștigă o cale directă prin internet („hole punching”). Dacă nimic direct nu
funcționează, se folosește calea prin releu.

**Pasul 7 — DTLS.** Înainte să circule vreo dată, browserele fac un handshake
[DTLS](https://help.strongfolder.com/en/glossary/#dtls) (TLS adaptat pentru UDP) și verifică dacă amprentele certificatelor
corespund celor din ofertă și răspuns. De acum încolo, totul este criptat.

**Pasul 8 — Canalul de date.** Peste DTLS rulează SCTP, care oferă canalului de date o livrare
fiabilă și ordonată. În StrongFolder, browserul destinatarului cere un fișier, browserul
expeditorului îl citește de pe disc în bucăți și le trimite, iar destinatarul scrie fiecare
bucată pe disc pe măsură ce sosește — așa că nici fișierele foarte mari nu trebuie să încapă
vreodată în memorie.

## Ce înseamnă STUN, TURN, ICE și ceilalți termeni?

| Termen | Ce face | Vede datele fișierului? | Standard |
|---|---|---|---|
| Semnalizare | Transmite oferte, răspunsuri și candidați între browsere | Nu | Nestandardizat (specific aplicației) |
| NAT | Funcție a routerului care împarte o adresă IP publică între multe dispozitive | — | — |
| STUN | Îi spune unui browser adresa și portul lui public | Nu | IETF RFC 8489 |
| ICE | Adună candidați și alege o cale funcțională | Nu | IETF RFC 8445 |
| TURN | Retransmite traficul când nicio cale directă nu funcționează | Doar pachete criptate | IETF RFC 8656 |
| DTLS | Criptează conexiunea (TLS pentru UDP) | Le criptează | IETF RFC 9147 (1.3), RFC 6347 (1.2) |
| Canal de date SCTP | Livrare fiabilă și ordonată a bucăților | Le transportă (criptate) | IETF RFC 8831 |

Toți acești termeni sunt explicați pe scurt în [glosar](https://help.strongfolder.com/en/glossary/).

## Când se folosește un releu TURN și ce vede el?

Releul este soluția de rezervă, nu cea implicită. ICE îl folosește doar când nicio pereche
directă de candidați nu se conectează — de obicei în rețele cu **NAT simetric** (unii operatori
mobili), cu **firewalluri de companie** care blochează UDP-ul de ieșire sau cu anumite VPN-uri.

Dacă o conexiune directă nu este posibilă (firewall corporativ strict, unele rețele mobile), fluxul criptat trece printr-un server de releu (TURN) StrongFolder. Serverul de releu redirecționează datele și nu le stochează.

Releul primește pachete criptate cu DTLS și le trimite mai departe. Poate vedea că există
trafic, cât și când — nu și ce conține. Un transfer prin releu poate fi mai lent decât unul
direct, pentru că fiecare octet face un drum în plus prin releu. Dacă un transfer este neobișnuit
de lent, încearcă altă rețea: un hotspot de pe telefon sau rețeaua Wi-Fi de acasă se conectează
adesea direct acolo unde rețeaua de la birou nu reușește.

[Trimite fișiere acum](https://strongfolder.com)
## Cât de sigură este criptarea WebRTC?

WebRTC face criptarea obligatorie: nu există nicio modalitate de a deschide un canal de date
necriptat. DTLS folosește algoritmi de criptare moderni, negociați de cele două browsere, iar
pentru fiecare conexiune se creează chei noi.

Există o rezervă onestă, valabilă pentru orice serviciu WebRTC. Cele două browsere se verifică
reciproc prin **amprentele** certificatelor, care sunt schimbate prin serverul de semnalizare.
Prin urmare, ai încredere că semnalizarea serviciului nu le modifică. De aceea, StrongFolder își
descrie protecția drept **criptare în tranzit** — nu criptare end-to-end cu chei deținute de
tine și nici „zero-knowledge”. Pentru o imagine mai largă a ceea ce înseamnă „sigur”, citește
[Partajare sigură a fișierelor](https://help.strongfolder.com/en/guides/secure-file-sharing/) și
[Securitate și confidențialitate](https://help.strongfolder.com/en/security/).

## De ce trebuie să rămână deschis browserul expeditorului?

Pentru că browserul expeditorului *este* sursa. Nu există o copie pe server la care să se
revină: canalul de date citește bucăți de pe discul expeditorului doar cât timp fila este
deschisă și dispozitivul este treaz. Fila de browser a expeditorului trebuie să rămână deschisă și online până când destinatarul termină descărcarea — fișierele vin de pe dispozitivul expeditorului, nu de pe un server. Cum să planifici asta afli în
[De ce expeditorul rămâne online](https://help.strongfolder.com/en/guides/why-sender-stays-online/).

## Cât de rapid este transferul de fișiere WebRTC?

Nu există o viteză fixă. Plafonul este dat de cea mai lentă legătură de pe traseu: de obicei
viteza de **upload** a expeditorului. Ca regulă generală, 1 GB durează aproximativ 2,7 minute la
50 Mbit/s, aproximativ 80 de secunde la 100 Mbit/s și mult sub un minut într-o rețea locală
rapidă. Transferurile reale sunt ceva mai lente decât aceste cifre din cauza costurilor
protocolului, a vitezei discului și, în cazul unui releu, a etapei suplimentare.
Un link poate fi deschis de mai mulți destinatari; fiecare descarcă direct de la expeditor. Mai multe descărcări simultane împart upload-ul expeditorului.

## Rezumat

Un transfer de fișiere WebRTC este o negociere scurtă urmată de un flux lung și criptat:
semnalizarea face cunoștință între browsere, STUN și ICE găsesc o cale prin NAT, TURN
retransmite ca ultimă soluție, iar canalele de date criptate cu DTLS duc fișierul de pe un disc
pe altul. Pentru partea practică — ce înseamnă asta pentru tine ca expeditor — începe cu
[transferul de fișiere P2P în browser](https://help.strongfolder.com/en/guides/p2p-file-transfer/) și
[Cum funcționează StrongFolder](https://help.strongfolder.com/en/how-it-works/).

## FAQ

### Ce este un canal de date WebRTC?

Canalul de date este partea din WebRTC care transportă octeți arbitrari între două browsere, în loc de audio sau video. Rulează SCTP peste DTLS peste UDP, deci este criptat și poate fi configurat ca fiabil și ordonat — exact ce îi trebuie unui transfer de fișiere.

### Care este diferența dintre STUN și TURN?

Un server STUN îi spune doar unui browser cum arată adresa lui publică, ca cele două browsere să încerce să se conecteze direct; prin el nu trec date din fișiere. Un server TURN este un releu: când nicio cale directă nu funcționează, fluxul criptat trece prin el. StrongFolder are propriile relee TURN, care retransmit datele și nu le stochează.

### Vede serverul de semnalizare fișierele mele?

Nu. Serverul de semnalizare transmite între browsere doar mesaje de conectare — descrieri de sesiune și candidați de rețea. Datele fișierelor circulă prin canalul de date, fie direct, fie printr-un releu TURN.

### Este criptat transferul de fișiere WebRTC?

WebRTC criptează fiecare canal de date cu DTLS, așa că fluxul de fișiere este criptat în tranzit la fiecare conexiune. WebRTC nu permite canale de date necriptate. Cheile sunt negociate de cele două browsere; amprentele lor trec prin semnalizare, de aceea vorbim de criptare în tranzit, nu de criptare end-to-end cu chei gestionate de tine.

### De ce un transfer WebRTC eșuează uneori sau rămâne lent?

De obicei din cauza căii de rețea: un firewall strict sau un VPN blochează UDP-ul direct, așa că conexiunea trece la un releu TURN prin TCP sau nu se poate conecta deloc. Încearcă altă rețea (de exemplu un hotspot de pe telefon), oprește VPN-ul sau roagă departamentul IT să permită WebRTC.

### Poate un releu TURN să-mi citească fișierele?

Releul retransmite pachete criptate cu DTLS între cele două browsere. Vede trafic criptat, dimensiuni și momente de timp, nu conținutul fișierului, iar releul StrongFolder nu stochează ce retransmite.
